Ce pot face parintii cand copilul minte cu nerusinare

Aproape ca nu exista comportament mai suparator pentru parinti decat minciuna copilului. Parintele care prinde pentru prima oara copilul cu minciuna, se intreaba consternat: oare unde a invatat?, in acelasi timp se ingrijoreaza: oare va deveni copilul un mincinos inrait? Astfel, increderea in copil este afectata in mod involuntar, relatia parinte-copil devine tensionata. Trebuie sa fim complet linistiti, "minciuna" pana la varsta de 4-5 ani este un fenomen absolut normal. Copiii in povestirile lor amesteca realitatea cu lucruri ireale, evenimentele reale cu nascociri, fantezii, fara a realiza acest lucru. Daca copiii invata ulterior sa faca diferenta intre realitate si fantezie, insa in ciuda acestui fapt nu zic adevarul, in general nu o fac cu intentie rea. Laudatul, dorinta de a se face observat, de a se afirma sunt motivele nevinovate ale minciunii. Ulterior, la varsta scolara este un fenomen frecvent cand copilul crede ca numai cu o minciuna mai gogonata se poate lua la intrecere cu ceilalti copii. In acest caz trebuie sa fim intelegatori cu copilul urmarindu-l atent, deoarece stim ca aceasta "tehnica" functioneaza adesea si la varsta adulta. Daca iese la lumina o minciuna mai mica, iar parintii doresc sa incheie acest capitol, este posibil sa descopere un intreg lant de minciuni (o minciuna acopera urmatoarea minciuna). In acest caz este mai bine sa oferim copilului o solutie de trecere cu ajutorul careia poate iesi din impas intr-un mod cat de cat cinstit. Copiii sunt recunoscatori de regula pentru acest ajutor, deoarece si ei sufera de minciuna continua.

Dar nu numai cei mici mint pentru a se evidentia printre altii sau a se prezenta dintr-o perspectiva mai avantajoasa, ci adesea si adolescenta determina un comportament exuberant, un joc de rol. Sa ne gandim numai la aventurile de dragoste exagerate, cu care se amagesc tinerii, care in realitate se petrec mult mai inocent si intr-un mod mult mai lipsit de culoare. Ca adulti putem aprecia care minciuna poate fi acceptata in conditii normale si care trebuie luata in serios. Daca minciuna devine obisnuinta sau daca prejudiciaza pe cineva in mod voit, atunci trebuie dezvaluita si comportamentul trebuie corectat.

Ce poate face parintele?

Cauza minciunii constiente de regula este teama. Daca copilul ajunge sa simta ca asumarea faptelor sale este perceputa ca o situatie mai superioara minciunei ramase nedezvaluite, cu proxima ocazie poate va avea curajul sa isi asume faptele gresite si consecintele acestora.

Chiar daca nici parintii nu spun intotdeauna adevarul, nimeni nu vrea sa traiasca intr-o minciuna continua. Minciuna si adevarul sunt probleme de caracter. Deoarece caracterul copilului este influentat si de educatie, sarcina parintilor este sa educe un copil dornic de adevar si sinceritate.

Micile minciuni ale copiilor de regula sunt motivate de fantezie, nu ascund nici o intentie rea. Cu timpul insa copiii invata sa minta in mod constient, daca vad acest lucru de la fratii mai mari, prieteni, adulti. Cea mai importanta regula a educatiei parintesti este sa fim sinceri cu copiii, acestia nu trebuie indusi in eroare. Daca ii prindem cu minciuna, trebuie sa ii facem sa constientizeze ca au mai fost descoperiti.

Sa nu ii facem de rusine

Copilului trebuie explicat ca prin minciuna nu va ajunge departe, mai repede sau mai tarziu mincinosul va fi prins. Poate reusim sa aflam din ce cauza nu a spus adevarul, ce teama ascunsa l-a determinat sa minta, despre care pana acum nici nu am banuit. Ar fi gresit daca ar fi tras la raspundere si ar fi aspru pedepsit. Se poate intampla ca data viitoare sa incerce sa minta ceva si mai complicat, in speranta ca in acest fel nu se va afla adevarul.

Ii pedepsim numai in cazuri motivate

Faceti copilul sa constientizeze ca poate fi ajutat numai daca va spune adevarul. Daca se afla adevarul si dupa demascare, oricat de neplacut i-ar fi copilului, acesta va marturisi adevarul, copilul nu trebuie pedepsit pentru ceea ce a facut, deoarece va avea impresia ca sinceritatea este pedepsita si acest lucru il va incita sa minta din nou.

Mincinosul notoriu

Daca constatam ca cel mic minte continuu, nu spune niciodata adevarul, trebuie sa luam masuri. Aceasta de regula reprezinta o problema psihologica, care fara ajutor nu poate fi rezolvata. Este posibil sa fie nevoie de psihoterapie de durata pentru ca psihologul sa poata determina cauzele, temerile fata de care copilul se refugiaza in minciuna.