Indiferent daca aceste superstitii au sau nu vreun miez de adevar, ele tind a deveni tot mai credibile cu fiecare pahar de vin ingurgitat!
In pofida prejudecatilor, se spune ca nu un barbat, ci o femeie a inventat vinul! Potrivit unei stravechi legende persane, aceasta licoare a venit pe lume atunci cand o femeie afectata de o groaznica durere de cap a avut inspiratia de a bea din sucul fermentat al unor struguri ce erau tinuti de multa vreme intr-un vas. Dupa ce s-a infruptat din acest lichid inselator, femeia s-a simtit mai bine si a reusit, in cele din urma, sa adoarma linistita.
In mitologia greaca se spune totusi ca vinul ar fi fost nascocit de Dionysus, zeul vinului, betiei si fertilitatii.
In Grecia antica, faraonii erau ingropati alaturi de cinci ulcele de vin, ce urmau a-i inveseli in existenta de dupa moarte, mai ales in compania unor alti regi plecati de pe lume, cu mult timp inaintea lor.
In superstitiile grecesti contemporane, daca un mesean nu mai avea nimic in pahar chiar atunci cand se termina vinul de la o petrecere, i se dadea de veste ca va avea parte de o casatorie fericita.
Romanii credeau intru totul in faptul ca vinul varsat pe jos vestea necazuri ori mari probleme la fel ca atunci cand iti intersecta drumul o pisica neagra sau un sarpe iti cadea de pe acoperisul casei. Urmasi directi ai imperiului roman, italienii au credinta ca semnul rau prevestit de varsarea vinului la o masa de familie poate fi inlaturat turnandu-ti cateva picaturi de vin in spatele fiecarei urechi.
In decursul timpului a aparut superstitia conform careia vinul varsat la o nunta vestea mare fericire, dragoste impartasita, si belsug in abia inchegata familie.
De altfel, initial, la inceputul fiecarui toast, vinul se obisnuia a se varsa dintr-un pahar in altul, dovedindu-se astfel ca bautura nu era otravita.
Germanii erau de parere ca imediat ce careva din familie murea, butoaiele cu vin din pivnita trebuiau sa fie zgaltaite astfel incat licoarea din ele sa nu se strice ori sa se oteteasca. O traditie din Varnhalt, Germania, recomanda ca ultimii struguri culesi din vie sa fie adusi intr-o caruta trasa de boi, astfel incat recolta viticola din urmatorul an sa nu se acreasca.
Multi argentinieni au superstitia ca a manca dintr-un pepene verde si a bea, totodata, si dintr-un pahar de vin rosu, provoaca o inevitabila si rapida moarte.
In Lituania se zice ca la miezul noptii din Ajunul Craciunului, apa se transforma in vin , iar animalele incep sa vorbeasca daca nu este nici un om prin preajma lor.
Conform unei superstii franceze, daca bei ultimi stropi de vin dintr-o sticla sau o carafa, se anticipeaza ca te vei insura in decurs de un an, sau, daca esti deja casatorit, ti se va naste o fetita in urmatorul an.
In traditiile evreiesti, mirele trebuia sa dea peste cap un pahar de vin in asa fel incat sa se bucure de o casatorie fericita.
Superstitiile pescarilor din occident statuau ca cei plecati dupa peste trebuiau sa toarne vin in ape pentru a linisti valurile. In acelasi timp, vinul turnat peste punte era considerat a aduce un mare noroc marinarilor intr-un nou voiaj.
Superstitii romanesti despre vin
Sfantul Vasile incaleca un butoi cu vin si, din aceasta pricina, de ziua lui se fac mari chefuri si chiar betii. Alti romanasi de-ai nostri gandeau ca Sfantul Vasile e mare betivan, si ca dupa ce i-a cerut Domnului sa ii dea o zi a anului pe care sa o sarbatoreasca, fiindu-i daruita
cea de 1 ianuarie, prima zi a anului, Sfantul Vasile a luat un clopotel de toarta, de care a prins o ramura de busuioc, cu care s-a dus sa-l colinde pe Dumnezeu. Acesta, se spune, este motivul pentru care a inceput a se ura de Sfantul Vasile!
In legendele romanesti se zicea ca, pe vremuri, vinul izvora din toate fantanile, dar, dupa ce Dumnezeu a fost maniat de relele naravuri ale omenirii, a lasat pe pamant doar atat grau si vin cat le e de trebuinta preotilor pentru a oficia sfanta liturghie.
O veche traditie recomanda ca de ziua celor 40 de sfinti, sa se bea 40 de pahare de vin si sa se imbuce din 40 de feluri de mancare.
Atunci cand iesea preotul cu darurile, nu era bine ca cineva sa se zgaiasca la sfantul potir, ci sa isi coboare privirea, pentru a nu se imbolnavi de deochi.
Daca un om cu stare se saracea a bea vin de la unul sarman (asa cum faceau odata vornicii) era condamnat a-si astampara setea pe cealalta lume nu cu vin, ci cu sange!
Cand se aseza mortul in groapa, era de bun augur a se stropi peste el vinul crucis. La orice pomana, se dadea indrumare a se varsa vin peste mormant, astfel incat cel mort sa se infrupte si el din sucul poamei, mai ales daca ii placea sa bea in timpul vietii.
Era musai sa mananci niste supa daca beai vin ca nu cumva sa te impunga boul din ograda.
Tot in superstitiile romanilor, este consemnat ca betivii au parte de mare noroc, mai cu seama daca in cinstesc pe altii din preajma lor. Din aceasta pricina, exista inca credinta ca betivanul este ferit de mari necazuri indiferent pe unde umbla, si isi rupe arareori gatul daca se intampla a se impiedica!
